Analiza rigidității în IDEA StatiCa Connection se bazează pe încărcarea treptată a elementului analizat cu încărcarea definită. În fiecare pas de încărcare se calculează rotirea elementului analizat, iar perechile rezultate de moment încovoietor și rotire sunt reprezentate sub forma diagramei moment-rotire (M-φ).
Rigiditatea la rotire a rostului este apoi dedusă din această curbă. Dacă încărcarea include, pe lângă momentul încovoietor, forța de forfecare și forța normală (LE2), rotirea și deformarea rostului se pot dezvolta diferit față de cazul solicitării numai cu moment încovoietor (LE1). Acest lucru modifică forma curbei moment-rotire și, în consecință, rigiditatea rezultată:
Limitele de clasificare
Conform EN 1993-1-8, aceste limite depind numai de proprietățile elementului analizat (L, E, I) și de factorul kb, care reflectă dacă cadrul este contravântuit.
Prin urmare, ele sunt independente de încărcarea aplicată rostului. În tabelul de mai jos, valorile limită Sj,R și Sj,P sunt identice pentru toate încărcările.
După cum s-a menționat mai sus, curba M-φ depinde de combinația eforturilor interne din încărcare. Toate componentele încărcării sunt aplicate simultan și sunt crescute proporțional în fiecare pas de încărcare, astfel încât forța de forfecare și forța normală cresc odată cu momentul încovoietor. În plus, rezistența Mj,Rd scade. Deoarece Sj,ini este evaluată ca rigiditate secantă la 2/3 Mj,Rd, Sj,ini este citită într-un alt punct al curbei, iar clasificarea se poate modifica.
Mărimea încărcării, în schimb, nu influențează rezultatul. Dacă încărcările aplicate sunt prea mici, toate sunt înmulțite cu un factor comun până la atingerea rezistenței rostului, deci contează doar raportul dintre componentele încărcării. Acest lucru este confirmat de încărcarea LE3: cu un moment încovoietor de 10 kNm în loc de 30 kNm, se obțin aceleași valori Mj,Rd și Sj,ini ca pentru LE1.
