Transferul forței de forfecare prin ancore, pivoți de forfecare și frecare

Consultați următorul articol pentru o descriere detaliată a tuturor opțiunilor și a datelor de intrare ale acestora: 

Dispozitive de transfer al încărcărilor

Dispozitivele de transfer al încărcărilor conțin două entități: placa de bază și ancora individuală. Să începem cu placa de bază. Pentru a specifica poziția, trebuie selectate o suprafață de referință și o muchie. Acestea definesc originea coordonatelor din care se măsoară distanțele X și Y. Există două opțiuni de definire a formei: Dreptunghiulară și Poligonală.

Placa de bază este conectată la elementul de beton printr-un contact care transferă tensiunile de compresiune și, dacă utilizatorul alege, poate transmite și tensiunile de forfecare. Există trei mecanisme de transfer al forțelor de forfecare care pot fi selectate:

• prin frecare
• prin ancore
• prin pivot de forfecare

Software-ul nu permite combinarea acestor mecanisme de transfer al forțelor de forfecare.

Pentru opțiunea prin frecare, trebuie introdusă valoarea de calcul a coeficientului de frecare. Pentru opțiunea prin pivot de forfecare, trebuie introdusă secțiunea de oțel, inclusiv geometria și poziția acesteia.

Toate configurațiile posibile ale plăcilor de bază pot fi găsite în articolul: Opțiuni pentru plăci de bază.

Placa de bază poate transmite fie o încărcare concentrată, fie un grup de forțe. Pentru o încărcare concentrată, modelul poate fi încărcat cu șase forțe interioare (Fx, Fy, Fz, Mx, My și Mz) în orice poziție pe placa de bază. Pentru un grup de forțe, utilizatorii pot introduce pozițiile, intensitățile și direcțiile forțelor într-un tabel, permițând o poziționare generală pe placa de bază. Este important de menționat că placa de bază este încărcată punctual și nu are niciun element de rigidizare sau element sudat pe fața sa superioară. Astfel, pentru o distribuție corectă a încărcărilor, este important să se utilizeze o placă de bază relativ rigidă, cu o grosime relativ mare. O altă opțiune este utilizarea unui Stub, care rezolvă problema rigidității plăcii.

Un al doilea dispozitiv de transfer al încărcărilor, ancora individuală, poate fi adăugat și interconectat cu placa de bază pentru a crea, de exemplu, o placă de bază a unui stâlp ancorată cu patru ancore (a se vedea figura de mai jos). Este de asemenea posibil să se modeleze ancore separate fără o placă de bază.

Mai multe informații despre interconectarea cu placa de bază pot fi găsite în Baza teoretică.

În ceea ce privește poziția și geometria, ancorele sunt referențiate față de suprafața și muchia blocului, inclusiv determinarea poziției relative, similar cu placa de bază. Desigur, este posibil să se specifice lungimea ancorei în beton și lungimea deasupra suprafeței betonului.

Ancorele sunt implementate în două variante:

• Turnate in situ 
• Ancore adezive

Pentru armătura turnată in situ, rezistența de aderență este utilizată conform EN 1992-1-1 cap. 8.4.2. În plus, este posibil să se specifice tipul de ancoraj pentru acest tip de ancoră, similar cu armătura convențională.

Pentru ancorele adezive, este posibil să se introducă direct rezistența de aderență, pe care utilizatorul o poate găsi în fișa tehnică a mortarului adeziv aplicat. Rețineți că este necesar să se introducă valoarea de calcul a rezistenței de aderență. Următorul articol vă va ajuta să găsiți valoarea. 

Consultați toate opțiunile pentru ancore în articolul: Opțiuni pentru ancora individuală

O descriere detaliată a comportamentului interconectării dintre ancoră și placa de bază este prezentată în Baza teoretică.

Limitări cunoscute 

Deoarece Detail este doar un instrument și nu poate înlocui raționamentul ingineresc, este necesară o înțelegere corectă a funcțiilor, beneficiilor și limitărilor sale. Citiți următoarele limitări, care trebuie luate în considerare:

• În Detail, ancorele sunt verificate doar la rezistența la întindere. Este necesar să utilizați Connection pentru verificările la forfecare și interacțiune.
• Doar modelele ancorate prin placa de bază și doar contactul direct pot fi importate în Detail (din Connection). 

Pentru o listă completă a limitărilor cu explicații suplimentare, consultați articolul: Limitări cunoscute pentru Detail 3D

Lansat în IDEA StatiCa versiunea 24.1