Clasificarea rosturilor conform standardelor australiene

Rosturile sunt clasificate în funcție de rigiditatea rostului în:

• Rigid – rosturi cu modificare nesemnificativă a unghiurilor inițiale dintre elemente,
• Semi-rigid – rosturi care se presupune că au capacitatea de a furniza un grad cunoscut și fiabil de constrângere la încovoiere,
• Simplu articulat – rosturi care nu dezvoltă momente încovoietoare.

Standardul australian AS 4100, Cl. 4.2 nu prevede limite exacte, astfel că rosturile sunt clasificate conform comentariului din AISC 360-16, Cl. B3.4.

• Rigid – \( \frac{S_{j,ini} L_b}{E I_b} \ge 20 \)
• Semi-rigid – \( 2 < \frac{S_{j,ini} L_b}{E I_b} < 20 \)
• Simplu articulat – \( \frac{S_{j,ini} L_b}{E I_b} \le 2 \)

unde:

• S_j,ini – rigiditatea inițială a rostului; rigiditatea rostului se consideră liniară până la 2/3 din M_j,Rd
• L_b – lungimea teoretică a elementului analizat
• E – modulul de elasticitate Young
• I_b – momentul de inerție al elementului analizat
• M_j,Rd – rezistența de calcul la moment a rostului