Verificarea conform codului a blocului de beton conform standardului chinez

Betonul de sub placa de bază este simulat prin subsolul Winkler cu rigiditate uniformă, care furnizează tensiunile de contact. Tensiunea medie la suprafața de reazem este utilizată pentru verificarea la compresiune.

Beton la reazem

Utilizatorul poate alege între verificarea capacității portante locale a unui bloc de beton armat (GB 50010, Ecuația 6.6.1-1) și a unui bloc de beton simplu (GB 50010, Ecuația D.5.1-1).

Bloc de beton armat

\[ F_l \le F_c = 1.35 \beta_c \beta_l f_c A_{ln} \]

Bloc de beton simplu

\[ F_l \le F_c = \omega \beta_l f_{cc} A_l \]

unde:

• F_l – forță de compresiune
• F_c – rezistență la compresiune
• β_c – coeficient de influență a rezistenței betonului; β_c = 1 pentru clasa de beton până la C50, β_c = 0.8 pentru clasa de beton C80; interpolarea liniară se utilizează pentru clasele de beton între C50 și C80
• \( \beta_l = \sqrt{\frac{A_b}{A_l}} \) – factor de concentrare
• A_b – suprafața de rezemare a betonului concentrică cu A_l
• A_l – aria plăcii de bază în contact cu suprafața de beton
• A_ln – aria A_l cu scăderea găurilor din placa de bază pentru ancore
• f_c – valoare de calcul a rezistenței la compresiune a betonului; GB50010, Tabelul 4.1.4-1
• f_cc = 0.85 f_c – valoare de calcul a rezistenței la compresiune a betonului simplu; GB50010, Tabelul 4.1.4-1
• ω – factor de distribuție a încărcării de compresiune; ω = 0.75 pentru distribuție neuniformă a încărcării, ω = 1.0 pentru distribuție uniformă a încărcării

Transferul forței de forfecare

Se presupune că acțiunea de forfecare la placa de bază este transferată de la stâlp la fundația de beton prin:

1. Frecare între placa de bază și beton / mortar de nivelare
2. Pivot de forfecare
3. Buloane de ancorare

Ancore

Forțele de întindere din ancore includ efectul de pârghie și sunt determinate prin analiza cu elemente finite.

Ancorele nu sunt verificate în software.