Teoria avansată CSFM ia în considerare două tipuri de fisurare: stabilizată și nestabilizată.
Fisurile nestabilizate pot apărea în regiuni cu procente de armare mai mici decât raportul critic, care reprezintă cantitatea minimă de armătură pentru care armătura este capabilă să preia fisurarea fără a ceda.
În mod tipic, etrierele sau colțurile cadrelor sunt regiunile în care se ia în considerare fisurarea nestabilizată. Apare o singură fisură, iar efectul de participarea betonului întins este capturat prin așa-numitul Model Pull-Out (POM).
Conform celor mai recente cercetări efectuate de ETH Zurich, am îmbunătățit teoria Modelului Pull-Out, mai precis lungimea medie pe care fisura poate apărea sau este așteptată să apară.
În versiunea anterioară a IDEA StatiCa Detail, lungimea medie depindea de starea reală de tensiune a barei de armătură. Acum, lungimea medie este considerată constantă conform cercetărilor ETH. De aceea, lățimea rezultantă a fisurii poate diferi în versiunea 21.0 față de versiunea 20.1.
Disponibil în ediția Enhanced .
