Verificarea conform codului a blocului de beton conform standardelor rusești

Beton în compresiune

Betonul în compresiune sub placa de bază este verificat conform SP 63.13330.2012, Cl. 8.1.44 – Calculul elementelor din beton armat la compresiune locală:

\[ N \le \psi R_{b,loc} A_{b,loc} \]

unde:

• N – forța de compresiune locală din o încărcare exterioară
• ψ – factor egal cu 0.75 în cazul distribuției neuniforme a încărcării locale pe suprafața de reazem
• R_b,loc = φ_b R_b – rezistența de calcul la compresiune a betonului în cazul acțiunii locale a forței de compresiune
• \( \varphi_b = 0.8 \sqrt{\frac{A_{b,max}}{A_{b,loc}}} \) și 1.0 ≤ φ_b ≤ 2.5 – factor de concentrare care ține cont de starea triaxială de tensiuni în beton
• R_b = R_bn / γ_b – valoarea de calcul a rezistenței axiale la compresiune a betonului
• R_bn – rezistența axială normativă la compresiune a betonului
• γ_b = 1.3 – factor de fiabilitate pentru beton la compresiune; editabil în configurarea codului
• A_b,loc – aria de aplicare a forței de compresiune (suprafața de reazem) determinată prin Metoda Elementelor Finite ca arie de contact dintre placa de bază și blocul de beton
• A_b,max – aria maximă de calcul stabilită pe baza următoarelor reguli:
  • centrele de greutate ale ariilor A_b,loc și A_b,max coincid
  • aria maximă de calcul este geometric similară cu aria de aplicare; pantele sunt 1 vertical la 2 orizontal.

Transferul forței de forfecare

Se presupune că acțiunea de forfecare la placa de bază este transferată de la stâlp la fundația de beton prin:

1. Frecare între placa de bază și beton / mortar
2. Pivot de forfecare
3. Buloane de ancorare

Ancore

Forțele de întindere din ancore includ efectul de pârghie și sunt determinate prin analiză cu elemente finite.

Ancorele nu sunt verificate în software.