Buloane de ancorare

Bulonul de ancorare este modelat cu proceduri similare cu cele ale buloanelor structurale. Bulonul este fixat pe o parte a blocului de beton. Lungimea sa, L_b, utilizată pentru calculul rigidității bulonului, este luată ca suma dintre jumătate din grosimea piuliței, grosimea șaibei, t_w, grosimea plăcii de bază, t_bp, grosimea mortarului sau a rostului, t_g, și lungimea liberă înglobată în beton, care se consideră egală cu 8d, unde d este diametrul bulonului. Factorul 8 este editabil în configurarea codului. Această valoare este în conformitate cu Metoda Componentelor (EN1993-1-8); lungimea liberă înglobată în beton poate fi modificată în configurarea codului. Rigiditatea la întindere se calculează ca k = E A_s / L_b. Diagrama forță-deformație a bulonului de ancorare este prezentată în figura următoare. Valorile conform ISO 898:2009 sunt rezumate în tabel și în formulele de mai jos.

Diagrama forță–deformație a bulonului de ancorare

\[ F_{t,el}=\frac{F_{t,Rd}}{c_1 c_2 - c_1 + 1} \]

\[ k_t = c_1 k; \qquad c_1 = \frac{R_m - R_e}{\left ( \frac{1}{4} A - \frac{R_e}{E} \right )E} \]

\[ u_{el} = \frac{F_{t,el}}{k}; \qquad u_{t,Rd} = c_2 u_{el}; \qquad c_2 = \frac{AE}{4R_e} \]

unde:

• A – alungire
• E – modulul de elasticitate Young
• F_t,Rd – rezistența la întindere a oțelului ancorei
• R_m – rezistența ultimă (la întindere)
• R_e – limita de curgere

Rigiditatea bulonului de ancorare la forfecare este luată egală cu rigiditatea bulonului structural la forfecare.

Buloane de ancorare cu distanțier

Ancorele cu distanțier pot fi verificate ca stadiu de execuție înainte de umplerea cu mortar a bazei stâlpului sau ca stare permanentă. Ancora cu distanțier este proiectată ca un element bară solicitat la forță tăietoare, moment încovoietor și forță de compresiune sau de întindere. Ancora este fixată pe ambele capete; un capăt se află la 0,5×d sub nivelul betonului, celălalt capăt se află la mijlocul grosimii plăcii. Lungimea de flambaj este considerată în mod conservativ egală cu de două ori lungimea elementului bară. Se utilizează modulul plastic de rezistență. Forțele din ancora cu distanțier sunt determinate prin analiză cu Metoda Elementelor Finite. Momentul încovoietor depinde de raportul de rigiditate dintre ancore și placa de bază.

Ancore cu distanțier – determinarea brațului de pârghie și a lungimilor de flambaj; ancorele rigide reprezintă o ipoteză conservativă